Cum să bei ca autorii tăi preferaţi. Ce îşi turnau în pahare Ernest Hemingway, William Faulkner şi F. Scott Fitzgerald

Cum să bei ca autorii tăi preferaţi. Ce îşi turnau în pahare Ernest Hemingway, William Faulkner şi F. Scott Fitzgerald

Cine are gusturi fine pentru literatură şi vrea să intre pentru o clipă în pielea scriitorului preferat nu trebuie neapărat să fie un maestru al cuvintelor tipărite şi vorbite sau să împrumute ceva din biografia lui tumultoasă. S-ar apropia bine de el la un pahar plin cu băutura favorită a autorului şi cu o carte de-a lui în braţe. Atenţie însă, dacă literatură nu dăunează sănătăţii, băuturile alcoolice preferate de marii scriitori pot da dureri majore de cap. Flavorwire.com a făcut o listă a câtorva băuturi după care s-au dat în vânt, de-a lungul timpului, greii literaturii.

Marelui scriitor şi băutor Ernest Hemingway îi plăcea la nebunie să bea Mojito la Bodeguita del Medio din Havana, Cuba. Dacă reţeta prozei lui rămâne un mister, reţeta clasică a băuturii e la îndemâna oricui: rom alb, zahăr, suc de lămâie, apă minerală şi mentă.

Oscar Wilde nu se încurca cu băuturi joase în grade şi, din acest motiv, favoritul lui era absintul, despre care spunea: "În prima fază e ca şi când bei o băutură obişnuită, în cea de-a doua începi să vezi lucruri monstruoase şi crude, dar dacă peseverezi vei intra în faza a treia, în care vezi lucrurile pe care vrei să le vezi, lucruri minunate".

Băutura preferată a poetului şi prozatorului american Charles Bukowski i-ar lăsa laţi pe cei mai mulţi dintre cei care ar îndrăzni să şi-o comande de la bar: un shot de whisky, tequila sau votcă, împreună cu o halbă de bere. Însă Bukowski, băutor antrenat, îi putea face faţă cu brio. "Asta-i problema cu băutura, mă gândeam, în timp ce îmi umpleam paharul. Dacă ţi se întâmplă ceva rău, bei ca să uiţi. Dacă ţi se întâmplă ceva bun, bei ca să sărbătoreşti. Şi dacă nu ţi se întâmplă nimic bei ca să faci ca lucrurile să se întâmple", credea el.

Scriitoarea americană Carson McCullers avea gusturi ceva mai delicate şi bea, pe parcursul zilei, ceai fierbinte cu sherry pe care îl ţinea într-un termos. "Beau ceai fierbinte şi nu fac mare lucru", spunea autoarea.

F. Scott Fitzgerald şi soţia lui, Zelda, erau mari petrecăreţi şi mari amatori de gin Rickey, despre care scriitorul spunea că poate să îl bea fără să miroasă a alcool. "Prima dată îţi iei o băutură, apoi băutura ia o altă băutură, apoi băutura de ia pe tine", era motto-ul lui de pahar.

Lui Anne Sexton, câştigătoare a premiului Pulitzer pentru poezie, îi plăcea să bea Martini. Împreună cu poeta Sylvia Plath ea dădea o fugă până la hotelul Ritz Carlton îşi comanda câteva pahare de Martini, apoi se ducea la agăţat.

Când venea vorba de băutură, scriitorului William S. Burroughs, dependent de heroină, îi plăceau lucrurile simple: votca cu cola. "Drogul nostru naţional este acoolul şi tindem să ne uităm cu oroare la celelalte droguri", spunea poetul generaţiei Beat.

Poetul Dylan Thomas se dădea în vânt după whisky şi chiar înainte să moară de pneumonie, în 1953, a dat gata 18 pahare din această băutură. Îi plăcea să râdă de dependenţa lui de alcool spunând: "Un alcoolic e cineva care bea la fel de mult ca mine, dar pe care nu îl placi".

Poeta americană Dorothy Parker bea de obicei Whisky Sour, un coctail care conţine, pe lângă whisky, suc de lămâie şi zahăr. Pe locul al doilea în topul preferinţelor ei se afla Martini.

William Faulkner bea Mint Julep, un coctail făcut din bourbon, mentă, zahăr şi apă. El era unul dintre care credea că scrie mai bine după ce a băut puţin whisky şi ţinea mereu o sticlă pe biroul lui. "Nu există whisky prost. Se întâmplă ca unele whisky-uri să fie mai bune decât altele", zicea el.

 

 

Versiune mobil | completa