Filmul românesc şi... nuditatea

Filmul românesc şi... nuditatea

Românii au văzut prima oară nuditate pe marele ecran în 1898, când un profesor venetic care umbla cu cinematograful ambulant a adus în Transilvania trei filme străine: "În baie", "În sfârşit singur" şi "Toaleta de mâine".

Românii au văzut sărut, incest, ba chiar şi crimă din păcat încă din 1924, când Jean Mihail a realizat un film după nuvela omonimă a lui Caragiale, "Păcatul".

Proiecţia a fost chiar sistată, spune pentru Gândul criticul de film Marian Ţuţui, şi asta pentru că un preot din Iaşi a protestat, spunând că filmul face de ruşine tagma preoţească. "Păcatul" spunea povestea preotului Niţă, care-şi descoperă fiica naturală întreţinând relaţii cu fratele ei nelegitim, adunat de popă de pe uliţă. Tulburat de amintirea unui păcat din tinereţe, Niţă îşi împuşcă copiii la revărsatul zorilor.

Altfel, goliciunea nu şi-a avut locul în cinematografia românească, cel puţin în perioada interbelică, susţine criticul de film. Abia din anii 60 au apărut femeile dezgolite, iar scenele de sex din filme precum "Răscoala" sau "Mihai Viteazul" sunt antologice. Ţuţui aminteşte scena din "Mihai Viteazul", pelicula lui Sergiu Nicolaescu în care personajul Cristina, soţia lui Sigismund Bathory, face sex cu generalul Basta. "I se vede goliciunea", spune Ţuţui, "dar e acoperită cu un văl". Aşadar, o sugestie, realizată cu mijloacele tehnicii de atunci.

Citeşte mai multe pe Gândul

 

 

Versiune mobil | completa