Uciderea lui Cozma: un şut cu bocancul în boaşele virilităţii româneşti

Foto: ProSport

Constantin Ticu Dumitrescu, Colea Răutu, Ilarion Ciobanu sunt câteva dintre personalităţile româneşti care ne-au părăsit în 2008. Nu ştiu (poate greşesc) ca vreuna dintre ele să aibă statuie. Au făcut ele mai puţin pentru România decât Marian Cozma?

Nici nu ştiu ca trupul lor să fi fost purtat prin întreaga ţară, să se fi organizat procesiuni naţionale. Modul violent în care şi-a pierdut viaţa tânărul Marian Cozma nu avea cum să nu te şocheze, să nu te emoţioneze şi să nu te revolte. Dar de aici şi până în a ne pierde simţul proporţiilor şi al valorilor e cale lungă.

 

Am mai scris şi cu alte ocazii: sportul se trăieşte visceral. Încă de la grecii antici, atleţii, campionii, erau cei care reprezentau virilitatea unei cetăţi. Cei care îşi măsurau forţele la Jocurile Olimpice şi tot cei care intrau primii în luptă. Înfrângerea sau moartea unuia dintre ei, echivala, nu de puţine ori, cu înfrângerea întregii cetăţii. Tot altfel, cum victoriile lor erau victorii ale întregii comunităţi. E de înţeles, în aceste condiţii, şocul emoţional pe care, şi astăzi, moartea unui campion o provoacă.

 

E de neînţeles însă de ce, atunci când dintre noi se sting personalităţi care au făcut infinit mai multe lucruri pentru neamul românesc, majoritatea rămân indiferenţi. O explicaţie ar fi. O explicaţie care nu face decât să confirme teoria lui Darwin. Singurul lucru de care ne pasă, care ne sperie, care ne înfricoşează, e pierderea virilităţii. A genelor de "campioni". Cultura, spiritualitatea, educaţia sunt lucruri a căror lipsă o resimţim prea puţin. (Mihai Goţiu)

 

 

Versiune mobil | completa